Educatia sexuala incluziva

Razboi. Genocid. Droguri. Violenta. Toate acestea sunt teme la care elevii sunt expusi la mai multe materii, insa sexul este punctul in care multi trag o linie clara.
In Statele Unite, un procent foarte mic de scoli gimnaziale si licee – 18%, respectiv 43% – predau lectii care acopera subiecte cheie in educatia sexuala, asa cum sunt ele definite de catre CDC.
In plus, numai 18 din cele 50 de state americane impun ca informatia predata in scoli sa fie corecta din punct de vedere medical. In alte state se preda educatie sexuala bazata numai pe abstinenta, in care elevii sunt invatati sa evite complet sexul.

Elevii nu sunt invatati despre sex, iar acest deficit educational depaseste aspectele mecanice ale unui contact sexual, astfel ca teme precum contraceptia, sanatatea reproducerii, infectiile cu transmitere sexuala si abuzul domestic sunt toate neglijate de catre scolile din care lipseste educatia sexuala.
Iar pentru elevii care se indentifica drept LGBTQ+, riscul mental si fizic poate fi chiar mai mare.

Cererea de diversitate

Chelsea Proulx, cercetator in domeniul sanatatii publice la Universitatea din Pittsburgh, studiaza impactul educatiei sexuale incluzive asupra sanatatii mintale si starii de bine a elevilor.
In 2019, Proulx a derulat un studiu in cadrul caruia a analizat scolile cu programe de educatie sexuala incluziva pentru comunitatea LGBT si daca elevii lor au avut sau nu rezultate mai bune in ceea ce priveste sanatatea mintala.

Modelul lui Proulx a constatat ca scolile care au avut programe de educatie sexuala inclusiva LGBT au inregistrat rate mai scazute de depresie si suicid atat la elevii LGBTQ+, cat si la elevii heterosexuali cisgender, precum si rate mai scazute de hartuire si bullying.
Cercetarea a inclus statistici ce subliniau prevalenta cuplurilor de acelasi sex intr-o zona ca valoare de control pentru a atenua efectele experimentarii unor medii mai diverse sau mai incluzive din afara scolii.
Per ansamblu, in cadrul studiului, de peste doua ori mai multi studenti LGBTQ+ au raportat „stari prelungite de deznadejde sau tristete” comparativ cu colegii lor heterosexuali, iar tinerii LGBTQ+ au avut un risc de cinci ori mai mare de incercare de suicid.
In plus, elevii LGBTQ+ au fost mai predispusi sa raporteze situatii de bullying si hartuire si de a se simti nesiguri in mediile lor scolare.
Chiar daca in unele scoli pot exista aliante gay-hetero sau aliante gen-sex (GSA), doar un numar limitat de elevi participa efectiv la acele intalniri. Elevii cu tendinte de a avea un comportament homofob sau transfob nu fac de obicei parte din aceste organizatii.
Prin includerea subiectelor LGBTQ+ in programele generale, toti elevii sunt expusi acestor probleme, ceea ce poate duce la o constientizare superioara si la o mai buna intelegere a diferitelor tipuri de relatii si expresii de gen din lume.
Daca exista atat de multe date care sustin aceste afirmatii si rezultate pozitive, de ce nu adopta mai multe scoli o programa incluziva?

Cu gandul la copii

Probabil ca multe persoane sunt familiarizate cu legi precum HB 1557 din Florida, supranumit proiectul de lege „Nu Spune Gay”. Legislatia interzice orice discutie despre orientarea sexuala sau identitatea de gen incepand de la gradinita si pana la clasa a treia sau discutii purtate „intr-o maniera care nu este adecvata varstei sau in concordanta cu dezvoltarea”.
Sustinatorii acestor proiecte de lege spun ca ele ii protejeaza pe studenti de manipularea psihologica si de comportamentul agresiv al educatorilor si se intreaba de ce ar trebui ca niste copii atat de tineri sa discute despre sex.

Discutiile despre subiecte LGBT merg mult mai departe de sexul efectiv, iar educatia sexuala generala acopera mult mai mult decat sexul in sine. Deci, cum ar putea arata de fapt educatia sexuala incluziva LGBT?
„Ea ar trebui sa foloseasca un limbaj foarte deschis si acceptabil si definitii mai incluzive”, a spus Proulx. Iar asta ar putea insemna folosirea termenilor anatomici in loc de cei orientati pe gen, sau ar putea presupune conversatii despre sarcina neutre din punct de vedere al genului. In multe scoli primare se face deja educatie sexuala timpurie, iar la ore elevii invata despre etapele prin care trec si despre schimbarile ce au loc in corpurile lor, iar cele mai multe programe de educatie sexuala sunt construite in jurul unor subiecte adecvate pentru nivelul de dezvoltare al fiecarei grupe de varsta.
„Copiii de aceasta varsta sunt, de asemenea, suficient de mari pentru a intelege cum arata o relatie”, a spus Proulx.

In aceasta etapa, educatia sexuala incluziva poate fi ceva simplu, ca de pilda educatia depre menstruatie adresata atat baietilor cat si fetelor, educatia elevilor in general cu privire la diferitele tipuri de corp, sau includerea cuplurile de acelasi sex in discutiile despre relatii.
Pe masura ce copiii ajung in clase mai mari, avanseaza si materialele considerate “adecvate nivelului de dezvoltare”.
Educatia sexuala in liceu poate include lectii despre cum functioneaza sarcina si nasterea, metode de contraceptie si preventia bolilor cu transmitere sexuala. De asemenea, poate acoperi informatii salvatoare de vieti, ca de pilda auto-verificarea semnelor de cancer de san si cancer de testicule.
“La liceu, cred ca discutiile despre sexul protejat pentru tinerii queer sunt benefice si tinerilor heterosexuali” a explicat Proulx.
Profilaxia pre-expunere, sau PrEP, este un tip de medicatie ce poate fi luata de catre persoanele cu risc de HIV, pentru a preveni contractarea bolii fie prin mijloace sexuale, fie intr-un alt mod. In mod similar, profilaxia post-expunere (PEP) poate fi administrata ca masura de urgenta in urma unui contact intim cu o persoana cu HIV.
Insa nici PrEP si PEP nu sunt mentionate in mod obisnuit in programele de educatie sexuala care se concentreaza pe tinerii heterosexuali, deoarece sunt mai frecvent utilizate de membrii comunitatii LGBTQ+.
Acesta este doar un exemplu pentru modul in care includerea in educatia sexuala a unor subiecte LGBTQ+ corecte din punct de vedere medical si adecvate poate oferi resurse benefice si tinerilor heterosexuali cisgender.
Insa ramane totusi valabila bariera politicii, iar in conditiile in care unele state fac demersuri active impotriva includerii unor astfel de programe in scoli, sarcina de a asigura o educatie egala pentru toata lumea devine mai complicata.

Un viitor educat

Exista un decalaj in materie de educatie, iar educatia sexuala incluziva, ampla si corecta din punct de vedere medical ofera elevilor resursele necesare pentru a lua decizii informate cu privire la sanatatea si activitatea lor sexuala.
Majoritatea programelor scolare sunt stabilite la nivel de stat, deciziile privind educatia sexuala a tinerilor fiind astfel in mainile autoritatilor si functionarilor din domeniul educatiei, si nu in mainile medicilor sau expertilor in sanatatea sexuala.

Insa problema lipsei incluziunii nu se limiteaza la educatia sexuala. Istoria si cultura LGBTQ+ sunt o parte a societatii de astazi care este adesea neglijata de materia predata in scoli.
„Educatia sexuala poate fi un subiect pentru care e greu de pledat… dar daca putem integra subiectele LGBTQ+ in orice programa, inseamna ca facem progrese”, a spus Proulx.
Si ce putem face cand educatia sexuala din liceu lasa intrebari in aer? „Educatia sexuala nu se opreste la liceu… Facultatile ar trebui sa incerce si ele sa aiba comunitati mai incluzive, prin resursele educatiei sexuale”, a spus Proulx.
De pilda toti studentii de la Rochester Institute of Technology din New York au acces la servicii oferite de centrul de sanatate pentru studenti, inclusiv kituri de sex protejat, contraceptie, screeninguri pentru infectii cu transmitere sexuala si resurse pentru tranzitia de gen.
Asa ca oricine isi doreste sa aiba o tara cu o educatie sexuala mai incluziva pentru toata lumea trebuie sa se informeze, sa se testeze si sa acopere aceasta nisa de informare.

Sursa: https://reporter.rit.edu/wellness/inclusive-sexual-education-0